Viata cu copilu’

Recolta de toamna

Acum ca m-am intors si la activitatile de dinainte de copil, am constatat ca pe langa mijloace de transport in comun am nevoie si de un altul care sa-mi scurteze timpul intre doua puncte fixe si bine determinate. N-a trebuit sa ma gandesc mult pentru ca doar doua roti ma pot ajuta, dar a venit intrebarea ce tip de bicicleta. Iar ca sa ma strecor simplu si fara probleme si in mijloacele de transport in comun era musai una pliabila. Asadar, avand punctele de mai sus am consultat batranul google si sotul care se pricepe la biciclete si concluzia a fost ca cea facuta aici in Regatul Unit e cea mai potrivita a-mi satisface nevoile. Singurul lucru care te face sa te gandesti de doua ori e pretul, dar si el te convinge pana la urma. In tara asta „minunata” exista un program numit cycletowork ce te ajuta sa digeri mai repede costurile.

Cea mai grea decizie de luat a fost culoarea. Ceea ce mie mi se pare perfect normal. Sustin ca aspectul are calitatea de a incorona cu succes orice situatie, lucru sau fiinta.

Si acum ca este in ograda mea si la dispozitia mea am realizat cat de mult mi-a lipsit mersul asta pe doua roti. Am crescut avand bicicleta, intre timp am mai uitat ca as putea sa am una, dar acum sigur stiu ca nu-mi va mai lipsi din viata de zi cu zi. Nu se pune cea de coclauri care sade de ani buni langa a sotului, in livingul nostru.

Am avut si un gand ca ar putea sa-mi influenteze garderoba, dar mi-a trecut pentru ca pot fara nicio problema sa port orice si sa pedalez.

Iar ca sa exemplific in fotografii am deschis dulapul si mi-am cautat lucruri colorate. Caci da, multa distractie si fericire se exprima prin culoare.

 

Noutăți în viața de cuplu

Vorba zicalei „Toamna se numără bobocii”, am socotit și am ieșit cu unul în plus. Ce-i drept unul încă mic și nevazut, dar cum nu mai pot să ascund fapta și poate uneori mi-aș dori să mai vorbesc despre vreo cârpă pe aici prin spatiu virtual, am decis să împărtășesc noutățile.

S-au scurs mai bine de 6 luni de când nu ma mai deplasez singură, așa că o să-mi spun părerea despre experiența de până acum. Ca să fie clar de la început, nu o să împărtășesc prea mult din viața copilului în mediu online. Atunci când își va dori va putea avea parte de câtă expunere îi doreste suflețelul, dar până atunci nu vreau să-i las mostenire viața pe profilele mele de socializare.

Lund de la capăt evenimentele cred că e de raspuns la întrebarea, dar de ce? Ca orice lucru pe care îl faci e nevoie de ingredientele necesare care în cazul de față sunt doi oameni maturi într-o relație de ani și ani, care se dezvoltă armonios într-un mediu călduros. Drept urmare decizia nu a fost greu de luat știind că putem să-i oferim cadrul și baza de care are nevoie pentru a păși în lumea mare.

Așa că am dat frâu liber sentimentelor și prin iunie am simțit că se petrec schimbări în corpul meu. Primul trimestru de sarcină e perioada frumoasă în care orice stare m-a făcut să mă simt diferit într-un mod plăcut, chiar dacă poate uneori am experimentat grețuri, stări de oboseală, disconfort inexplicabil, samd. Sunt stari pe care nu le-am mai întâlnit până în acel moment și care m-au facut să mă simt, importantă, fericită, utilă, bucuroasă. Și cam asta ar fi concluzia mea la întrebarea: Cum e să fii însărcinată?

Ce e ciudat este faptul că până nu ești sigură, asta se întâmplă cam după 3 luni, că totul e bine și nu există riscuri nu vrei să împărtășești vestea cu cei din jurul tău, dar în același timp treci prin schimbări vizibile. Eu am avut oarecum noroc căci am reușit să-mi mențin echilibrul și oamenii din jur nu au observat nimic. Un singur coleg de birou a ghicit, dar doar pentru faptul că în opinia lui, se pare eram mult mai fericită ca înainte. Și doar o femeie însărcinată poate să fie așa. Nu neg pentru că ziceam mai sus sarcina îți aduce o doză de pozitivitate.

Trimestrul doi de sarcină a venit evident cu schimbări în gabarit. Nu pot sa zic că mă încântă acest aspect, dar face parte din decizia pe care am luat-o acum ceva timp și dret urmare fiind un lucru asumat nu are de ce să mă sperie. Partea frumoasă a acestei perioade sunt mișcările bebelușului. Își face simțită prezența și asta e dovada că lucrurile stau bine.

Cred ca s-a observat faptul că nu mă refer la ea sau el ci la copil sau bebeluș, asta pentru că personal am decis să nu știu sexul copilului. Partea tare e că soțul știe și până acum a reușit să țină acest amanunt doar pentru el, la fel ca și restul oamenilor care au aflat.

Mai vreau să mentionez că modul meu de viață nu s-a schimbat radical. Da, am renunțat la anumite activități sportive, dar le-am înlocuit cu altele dedicate, nu mi-am redus activitatea zilnică ci doar încerc să o iau mai încet atunci când simt că e prea mult, am considerat întotdeauna că am o alimentație echilibrată și în plus în perioada asta am adăugat și mai multe fructe, legume, alune de toate felurile care îmi satisfac dorințele de gustărele dintre mese.

Până acum nu am achiziționat niciun produs pentru ființa mică și jucăușă, dar am început o listă de necesități și căutări online așa că sper să fim gata până la marea întâlnire.

Nume i s-a alocat încă de la începuturi. Nu am avut nume pregatite sau dorite așa că fiind amândoi ingineri era cu musai o strategie pentru a simplifica alegerea. Iar pentru faptul că noi am decis sa-l aducem pe lume pe alte meleaguri decât cele mioritice și probabil tot pe ele își va petrece timpul am decis să aiba un nume românesc care să-i amintească mereu de origini. Regula a fost simplă, dacă e băiat va avea un nume care începe cu initiala prenumelui meu și dupa o scurta privire asupra numelor de băieți cu „M” Mihnea a avut castig de cauză, iar dacă e fată va avea un nume care începe cu initiala prenumelui lui, adica „I”. Aici am avut mai mult de dezbătut, cam 5 minute, dar pana la urma Ilinca a ieșit câștigător.

As vrea să mai trec prin întrebările frecvente, cum ar fi: cum vrei sa naști? Personal nu văd de ce ar fi o dilemă. Sunt femeie și una din calitățile mele este de a da naștere. Nu văd niciun motiv real și credibil care m-ar priva de această oportunitate. Da, dacă în momentul cu pricina situația se complică voi recurge la ce e mai bine pentru noi amândoi, dar până atunci nu există alegere. Evident urmatoarea întrebare e: dar nu iți e frică? Pai nu prea văd de ce mi-ar fi frică? Dat fiind vârsta și mediile în care am trăit am acumulat experiență, cunoștințe, care atunci cand am luat această decizie m-au ajutat să-mi imaginez tot procesul, nu doar plăcerea de a concepe și rezultatul. O altă întrebare ar fi: vrei sa alaptezi sau nu? Atâta timp cât organiamul meu va produce produsul necesar, din nou nu văd motive de a refuza acest aspect. Si o ultimă întrebare: cât plănuiești să stai in concediu de maternitate? Aici tin să precizez că un factor decisiv este legea statului în care trăiesc. Dar indiferent de cat de neprietenos este sistemul voi sta 6 luni cu copilul apoi probabil voi regurge la un program part-time și în funcție de cum vor sta lucrurile voi decide când să ma întorc la un program normal.

Cred că am trecut prin marea majoritate a responsabilităților care vin o dată cu minunea mică urlătoare și cacacioasa, așa că pot să trec la partea cu aspectul în timpul sarcinii. Fiind conștientă că este o perioadă scurtă din viața mea am tras cât mai mult de hainele pe care le aveam în garderobă, dar la un moment dat am realizat ca nu sunt prea multe cele care îmi mai vin și atunci am zis că e momentul să fac o vizită magazinelor de specialitate. Din pacate am constatat că oferta nu este nici pe departe utilă și atrăgătoare, mai degrabă limitată și plictisitoare. Iar pentru că nu vreau să-mi schimb stilul de a mă afișa, nu mi-a luat mult să realizez că nu are sens sa imi pierd timpul în căutări fără succes și am ramas la ofertele magazinelor pe care le vizitez mereu. Au suficiente lucruri largi care să-mi satisfacă necesitățile de ultim trimestru.

Unul din aspectele care nu îmi satisfac retina sunt hainele mulate pe un trup purtator de prunci, drept urmare evit aproape orice articol care se muleaza perfect pe al meu trup, iar în schimb astern pe mine lucruri largi. Și prin ele se vede că nu sunt singură, dar discret.

Las și cateva poze cu una din rochiile care mă ajuta în perioada asta atat de luminoasă pentru femeia din mine.

 

 

 

 

 

 

 

Experiența Giulia

Acum câteva săptămâni Predut m-a anuntat că m-a înscris, ca invitat, la un test drive cu noua Alfa Romeo Giulia. Am zis că e o idee bună dat fiind faptul că pasiunea lui pentru marca asta îl va împinge întotdeauna sa aleaga un model din oferta italienilor. Ideea mea despre test drive era că te învârti pe câteva străzi cu mașina lângă tine fiind un nenea de la vânzări care uneori habar nu știe ce se întâmplă cu respectiva mașină. Asa ca m-am trezit cam sceptica sâmbăta trecută la 6am, dar dacă omul m-a pus pe listă am zis să nu-l dezamagesc și l-am însoțit. Am calatorit ceva până la locul cu pricina, dar faptele care au urmat m-au facut sa ma înclin în fata soțului pentru că mi-a trecut numele pe o listă.

După ce ne-am parcat „bolidul” am fost preluați de niște Giuliette (asta e o mașină care n-o să-mi placă niciodată) care ne-au livrat in miezul problemei. Pe drum am vazut ca e vorba de un circuit special amenajat în care se testează masini, dar tot nu îmi trecea prin minte ca o să-l folosim și noi. Cum ziceam, miezul problemei era un cort în fața căruia asteptau vreo 10 bucăți de Giulia proaspăt ieșite din fabrică, iar pe laterara cortului erau parcate cateva 4c-uri. După politeturile de riguare și micul dejun, că știm cu toții că dacă oferi o gustarica și o bauturica câștigi atenția oamenilor, nu zic asta în sensul rău, am pășit  în parcare unde ni s-a repartizat câte o mașină, abia în acel moment am început să înțeleg despre ce e vorba, și un însoțitor. Am plecat la bordul dieselului automat către circuitul în regim de autostradă. Nu sunt un mare fan cutie automata, dar în același timp nu am experiență în condusul uneia. Doamnă fiind am început lejer, iar la cateva secunde observ cum Preduț, care era la bordul topului de gama, trece glonț pe langa mine, fapt care m-a facut sa bag mai mult piciorul în accelerație așa cum dealtfel m-a sfătuit și tânărul de lângă mine.

Trecand la urmatoarea etapa am făcut schimb de mașini și pentru mine a urmat momentul de fascinație. În primul rând mi-a plăcut că avea cutie manuală și am putut să ma desfășor în stilul meu, apoi parcă m-a cuprins asa un sentiment de siguranță și putere care mă ținea pe traiectorie indiferent cat de mult aș fi apăsat pedala de accelerație. Am trecut asadar la viteza versus testarea frânelor. Aici m-a impresionat rapiditatea frânatului și în plus stabilitatea mașinii in ambele variante de monitorizare.

Ultima etapa a constat în circuit „montan” pe care l-am digerat mai mult la volanul Quadrifoglio-ului, asta și datorită instructorului, un nene în vârstă care îmi reda povești despre circuit, ca exemplu cum au reusit să rostogolească un Lamborghini în timpul filmarilor ultimului 007.

După fascinantul test drive a urmat o prezentare a mașinii ținută de brand managerul Alfa Romeo UK și un pilot care a sustinut partea tehnică, după care surpriza constand într-o tură (de fapt 2) cu 4c-ul. M-am gândit eu că nu sunt acolo degeaba, cu un pilot profesionist. Apoi ni s-a oferit și prânzul ca să umple golul lăsat în stomac. Și ca să terminam în stil, drumul de întoarcere la parcare l-am parcurs cu un QV, asadar am probat și spatele mașinii care e destul de încăpător.

Concluzia: nici un regret că m-am trezit sâmbătă cu noaptea în cap, mă înclin în fața soțului că s-a gandit la mine, mă înclin în fața Alfa pentru că după ani si ani au reușit să aducă pe piață o mașină impresionantă și că le dau oamenilor posibilitatea de a o testa. Chiar dacă diferența de preț între diesel și benzină QV este de la simplu la dublu, zic că nu are sens să ne compromitem, iar când va fi să fie voi merge pe topul de gamă.

Un pic de negru

Uite ca azi îmi place negrul. Nu știu dacă mâine ma voi întoarce la el, ma refer la o ținută în totalitate neagra, dar azi mi-a facut ziua mai frumoasă și de asta țin să împărtășesc informația și virtual.

Suntem in perioada in care facem transferul de la materiale vaporoase, scurte, picioare libere, plete in vânt la materiale groase care sa țină piept vremii de toamnă. Dar cum nu poți să treci din bikini direct in costum de ski, incerci sa pastrezi cate ceva din anotimpul precedend și să combini cu piese potrivite anotimpului arămiu. Cam asta am facut și eu azi dimineață. Am ales o rochiță ‘vaporoasă’, mi-am îmbrăcat picioarele într-un dres mai grăsuț, iar la sfârșit am adaugat ‘pătura’, poate fi aceiași care m-a ocrotit și noaptea, și iată că am trecut cu brio peste o zi tomnatica. Întâmplarea a făcut să fie toate negre, dar uite că m-au înveseli. Așa că am imortalizat momentul.

Am realizat ca rochia a avut același preț ca dresurile, iar acest gând m-a dus într-o dilemă: care e articolul ieftin și care cel scump?

O saptamana in pantaloni

 

Timpurile pe care le traim si in care ne desfasuram activitatea se indreapta treptat intr-o directie mult prea casual si lipsita de estetica. Aici ma refer in primul rand la vestimentatie, dar nu pot sa trec fara sa observ ca si stilul de viata (mancare, bautura, masina, casa, vacanta, proiecte) merge in aceiasi directie. Asta reiese din realitatea zilnica si totodata in online-ul care devine din ce in ce mai mult un factor de referinta al tinutelor zilnice. Remarc cum o mare parte din fetele care au imbratisat oportunitatea de a-si impartasi pasiunea pentru ”carpe” in spatiul online, promoveza trenigurile, addidasi, blugii si aparitiile negandite pe asa  zisele covoare rosii in conditiile in care partea importanta de vizitatori ai site-ului presteaza o munca zilnica 9-17 unde tinuta are cu totul si cu totul alta aliura si semnificatie. Sunt total de acord ca activitatile zilnice ale fetelor care dau din taste si a celor care citesc datul din taste sunt complet diferite, dar din cand in cand poate mai apuci sa te pui in pozitia cititoarelor si sa incerci sa promovezi tinute care se preteaza la activitati cotidiene. Oricum din punctul meu de vedere poti iesi din casa intr-o luni dimineata in adidasi doar daca esti sportiv, altfel nu vad rostul. Eu inca sper ca cititoarele pot cerne informatia utila din tot moluzul, cu toate ca pana acum nu imi e clar acest aspect.

Inteleg necestitatea de comoditate si increderea in spusele unei alte persoane avizate, dar cred foarte mult in puterea fiecareria de a-si pune in evidenta calitatile in urma propriilor decizii. Si accept ideea de comoditate, dar observ ca e dusa putin la extrem, iar personal ca sa ma tin departe de valul „mergatorilor” si carpelor aruncate la intamplare imi tin mintea ocupata incercand sa gasesc variante care sa ma si veseleasca in acelasi timp. Spre exemplu observ ca am tendinta de a adopta cat mai multe elemente masculine si sfarsec de multe ori purtand pantaloni, iar pentru a-mi face viata si mai vesela m-am gandit cam ce aleg in diverse zile ale saptamanii functie de activitatile zilnice. Drept urmare s-a nascut articolul despre saptamana mea in pantaloni si o sa explic mai jos de ce fac alegerile respective.

Inceputul de saptamana mereu m-a bucurat si mi-a dat mai mult curaj de a incepe activitatea. Este ziua in care o mare parte din timp ti-l petreci la birou punand in ordine lucrurile pentru saptamana respectiva. Deci oamenii cu care intri in contact sunt familiari si nu e cu musai sa ai o apartie care opreste respiratia, dar nici nu e de neglijat. Asa ca as merge pe un pantalon clasic cu o camasa brodata, iar in picioare ar merge un stiletto lejer, dar si pantofii cu platforma sunt o alegere buna atunci cand mersul pe jos face parte din activitatea ta zilnica.

Martea incepe vanzoleala, adica intalnirile cu clienti/colaboratori/si alte conexiuni care ne fac viata mai buna sau nu, dar nu atat de intens, asa ca poti sa urmaresti linia office dar in acelasi timp sa te joci cu stilurile. Iata ca eu m-am jucat si am decis sa arat ca un chimist in laborator.

Mijlocul saptamanii e momentul cand e cu musai sa stai la birou si sa incerci sa atragi intalnirile in locatia ta pentru ca altfel nu apuci sa lucrezi, mno! cineva trebuie sa si munceasca asa ca devii mai relaxata, dar in acelasi timp pregatita de actiune. Tinuta e una destul de indrazneata pentru ca am combinat diferite materiale cu diverse caroiaje in diferite culori, dar moda e si umor asa ca hai sa zambim putin.

Joia mi se pare cea mai importanta zi din saptamana. Si daca e asa trebuie s-o tratam ca atare, adica sa afisam o atitudine feminina si sa o indicam si prin haine. Ar fi fost bine sa fac pozele dimineata ca sa evit sifonarea excesiva a camasii, dar fiind in se accepta.

Vinerea e cea mai minunata zi a saptamanii asa ca eu personal tot timpul aleg culoare, cat mai multa culoare. Si daca mai gassti si un parc cu flori prin care sa te plimbi la pranz minunatia creste.

Concluzia ar fi ca, uite, putem evita blugii la birou, putem avea un aspect casual, dar in acelasi timp elegant, atunci cand trebuie. Saptamana ideala arata asa cum e descrisa mai sus, dar stim cu totii ca niciodata nu se intampla asta pentru ca nu depinde doar de noi. Totusi, in materie de haine decisia ne apartine si putem folosi cat umor vrem.

Carpe de Primavara

După cum am mai menționat fiecare perioadă îmi aduce și un obiect vestimentar care ma atrage în mod deosebit. Primăvara asta, calendaristic vorbind, pentru ca în țara adoptivă vremea e asa de toamna târzie iar în  țara vorbitoare de limba blogului meu e deja vară, m-a prins in farmecul ei o întreagă ținută, pe care evident țin s-o împărtășesc. Drept e ca lucrurile capătă valoare dacă le împărți cu oamenii.

Să dam drumul pozelor…

Cămașa e dintr-un material fin care îți mângâie pielea într-un mod plăcut în ciuda faptului ca se sifoneaza aproape instant. Modelul asta de pantaloni ma bucură tare ca e „la modă” pentru ca se găseste cu ușurință în magazine, iar pantofii mi se par compromisul perfect pentru ați crea înălțimea potrivită în detrimentul mersul pe tocuri.

Ca sa trag o concluzie pentru noi toți aș zice așa: eu primăvara asta ma bucur de combinații minimalisto-baietesti-batranesti, iar pe voi cei din spatele ecranelor sper sa va imbii la încercări și descoperii inedite în materie de acoperit și împodobit trupul.

 

---

 

E ziua mea

Da da astazi e ziua mea. Mi-ar placea sa cred ca e si frumoasa ca mine, dar nu prea e asa, pentru ca iarna zilele nu prea arata ca mine, mai degraba o zi de vara arata ca Mine.

Am mai adaugat un an la existenta mea. Existenta care s-a imbogatit cu un nou mediu si noi oameni.

Daca am realizat ceva, ramane de vazut si apreciat de cei din jur, daca mai sunt dorinte sau cerinte, va rog sa le asterneti pe hartie/ la telefon / in mediul virtual.

Mie imi ramane sa ma inclin in fata voasta, oameni dragi, si sa inchin un pahar in cinsta mea cu o parte din voi in jur, iar cu restul in gand.

Las si o poza cu mine azi, ca peste ani sa apreciem, sau nu, evolutia.

 

Inceput de an

---

Am cam ignorat activitatea pe aici, ca de! sarbatorile de iarna mi-au acaparat toata atentia. Dar cum toate s-au dus si au adus, dupa ele noul an, e momentul sa imi astern gandurile, povestile, sfaturile, supararile, revoltele.

La inceput de an, a devenit un obicei pentru multi sa asterna pe hartie si in memorie rezolutii, cuvinte cheie, promisiuni, samd. Eu personal nu am folosit niciodata lucrurile mentionate mai sus, nu pentru ca nu cred in ele ci mai degraba pentru ca viata mi-a adus surprize in mod constant, iar eu le-am primit cu bucurie si mai mult am invercat sa o mai surprind si eu pe ea pe parcurs.

Dar, imi surad mereu idei noi pe care le aud, le vad sau le citesc care imi intaresc convigerile sau imi deschid noi partii de gandire. Spre exemplu la inceputul asta de an mi-au suras doua idei, una citita intr-o carte, iar cea de-a doua este rezultatul unui studiu asupra vietii unui om. Cartea, chiar daca spune o poveste simpla si previzibila, scoate in evidenta multe hibe ale omului de rand, iar cel care mi-a ramas in minte este ca femeia, chiar si acum cand are atat libertate si lupta cot la cot cu barbatul ( vorbesc de tarile civilizate ) va fi in primul rand apreciata pentru frumusete si nastere de prunci. Acum ca sa linistesc feminismul din noi toate, tin sa precizez ca eu vad aceste doua caracteristici ca fiind un privilegiu, nici decum ca pe o discriminare. Sunt doua lucruri pe care ei, masculii nu le au, si tocmai de asta ar trebui sa trezeasca in noi sentimente unice. Aspectul fizic ar trebui sa fie prima noastra preocupare zilnica. Iar privlilegiul de a fi purtatoare de noi generatii cred ca, dat fiind faptul ca nu am facut asta pana acum, e unic si inaltator. Asa ca, zic sa nu ne mai victimizam ci sa apreciem faptele care ne incoroneaza.

Studiu de care mentionam mai sus scoata in evidenta un lucru simplu, pe care eu l-am spus in repetate randuri, si anume ca oamenii duc o viata mai buna datorita relatiilor pe care le au cu oamenii din jur, familie, prieteni, colegi, samd. Adica nu peoprietatile, caii putere, zerourile infinite iti aduc longevitate si zambet pe buze, ci oamenii pe care ii ai in jur cu care poti sa-ti impartasesti toate realizarile sau dezamagirile.

Pai, cred ca e deja clar ca eu o sa-mi urmez instinctele de pana acum, pentru ca ce am povestit mai sus sunt lucruri in care cred, si o sa traiesc fiecare zi ca o reprezentata de nadejde a sexului frumos care traieste prin si cu oamenii din jur, iar atunci cand va fi sa fie voi participa cu drag si la popularea planetei.

Si da! Asta e indemnul meu pentru noi toate, sa ne gandim in fiecare dimineata sa scoatem in evidenta femeia, inainte de a arata cat de buna sotie/iubita/concubina, angajata/sefa/artista, mama/fica suntem, apoi sa investim in relatii constructive indiferent de activitatea pe are o desfasuram, se aplica si la birou – scutul tau trebuie sa fie feminitatea nu decibelii si injunghiatul pe la spate, si nu in ultimul rad atunci cand corpul ne ajuta si avem omul potrivit langa noi, sa purcedem la plamadeala de prunci.

Si acum cateva poze cu tinuta si atitudinea de azi, care de la ultima postare a capatat o freza noua si imi place sa cred un iz minimalist.

Cu fircare noi poze pe care le fac pentru a intari spusele unui post, imi dau seama ca nu ma pricep la a sta in fata unui aparat, dar in acelasi timp realizez ca asta e farmecul meu si in plus reflecta ceea ce tot indrug eu pe aici.

 

Noiembrie de Santier

Fiecare anotimp are farmecul lui care ma prinde si ma inspira. Dar toamna asta parca nu m-a vrajit. Nu m-a invaluit in caracteristicile ei. Ce-i drept, Septembrie s-a instalat rapid si la fel de repede s-a si terminat. Octombrie l-am intampinat pe meleaguri calde si iata ca Noiembrie e aproape gata, lasand loc sarbatoritului Decembrie.

Dar nu puteam lasa neatinsa luna asta de placerea mea de a indruga cateva cuvinte despre cum ne acoperim trupul, noi jumatatea frumoasa a planetei. Poate ca am mai spus, dar ma bucur sa repet: noi femeile, pe langa tot ceea ce suntem, fiica, sotie, mama, angajata, in viata asta trebuie sa aducem frumusete in tot ceea ce ne implicam, iar pentru mine, pe langa caracterul meu plin de viata, cea mai la indemana arma este acoperirea trupului, „ceea ce va doresc si dumneavoasta”, ca sa folosesc o replica celebra. Iar acest fapt nu trece niciodata neobservat si mai ales te intregeste pe tine ca persoana.

Inca un motiv pentru care am tras cateva poze intr-o dupa amiaza tarzie este observatia unei vanzatoare de la magazinul din colt, pe la care trec aproape zilnic in pauza de pranz si care mi-a zis ca ma observa in mod regulat pentru ca am un stil aparte, care o incanta.

Toamna draga asa pe ultima suta de metri se pare ca tot m-ai inspirat, chiar daca asa cum mentionam la inceput, nu m-ai vrajit, in a-mi imbunatati zilele in primul rand prin stil, apoi prin activitati constructive. Si cum in fiecare zi pe biroul meu si in mintea mea sunt numai cladiri in constructie m-am asezat langa o schela pentru a poza tinuta mea tomnatica.

Imi aduc aminte cu drag cum acum ceva ani, intr-o seara tarzie de iarna, asteptam cu Simina trenul de Tulcea ca sa-mi iau din pachetul trimis de mama ei tinuta, facuta tot de mama ei si pe care nu o cunoscusem inca, pentru a doua zi cand imi intram in rolul de nasa a Dariei. Fusta din poze era in acel pachet. E o nebunie de culori intr-o croiala pura care imi da o alura sofisticata, iar pe cel care priveste il umple de zambete. Am ales pentru restul tinutei negrul pentru a lasa fusta sa fie elementul principal.