Tenisii si Varsta

In garderoba oricarei femei ar trebui sa existe cateva piese clasice. Sfatul asta se gaseste in orice revista de specialitate si pe buzele tuturor oamenilor implicati in industria asta. Implicare fie din pasiune, fie ca meserie sau, cea mai raspandita implicare, datator cu parerea, categoria la care ma incadrez cu brio. Am si eu pareri si mai ales cred ca am povesti cu haine care trebuie scrise pentru ca oricat de multe cuvinte se regasesc intr-o poza devine mai clara atunci cand stii povestea ei.
Si mai cred in puterea exemplului, cred ca daca eu ma preocup de modul in care arat cei care ma observa vor reflecta asupra acestui fapt si pe viitor s-ar inspira din abordarea mea, iar asa strazile ar fi mult mai placute ochiului.
Eu cred in puterea exemplui pentru ca mama asta mi-a dat. Nu imi amintesc sa fi vorbit ore in sir cu mama despre combinarea hainelor, culorilor, asortatul accesoriilor, ci am vazut-o zi de zi, ani la rand cum se ingrijeste si cum se imbraca, cum niciodata nu iese din casa la voia intamplarii si cum pe toate  le imbina cu atitudinea corespunzatoare. Ma refer doar la haine pentru ca despre ele este, in principal, blogul asta.  Lista e deschisa cu ‘n’ exemple vazute la ai mei parinti pe care probabil pe viitor o sa le exprim, sau nu.
Dar, mai cred si ca Maurice are dreptate in ceea ce zice referitor la un singur subiect, iar eu completez si zic – daca tu ca om nu esti facut sa te inspiri si sa iei ce e dragut din jur degeaba accesezi  ‘literatura de specialitate’.
Si trecand la poveste…poveste despre unul din lucrurile clasice care, dupa parerea mea, ar trebui sa existe in orice garderoba. Drept urmare pe langa pantofii stiletto, camasa alba de matase, sacou clasic, pantaloni tigareta, pulover de casmir, the black dress, etc as adauga si o pereche de Converse culoarea clasica negru cu alb. Ii adaug pentru ca sunt combinabili cu foarte multe piese vestimentare, dar nu clasicul blug/colant, tricou/pluover, geaca si o geanta. Nu, asta nu intra in imaginatia mea actuala. Costumatia asta alaturi de UGG-uri si vinilin, in ochii mei,  au stricat moda strazii. I-am purtat in combinatiile astea, ma rog cu mici artificii*, acum mult timp cand erau unele din incaltarile preferate, dar acum am crescut si i-am lasat in urma pentru ca nu mai am aceleasi dorinte ca in adolescenta si mai mult decat atat nu vreau sa am atitudine de adolescenta pentru ca fiecare varsta vine cu farmecul ei de care vreau sa profit cat mai mult. Cand eram copil rozul mi se parea culoarea visurilor, apoi ca adolescent am trecut printr-un amalgam de etape vestimentare, haine si incaltari la fel ca frate-miu, din cand in cand rochite, dar blugii, tenisii si adidasii erau cei mai buni ‘prieteni’,  dupa care, cam dupa varsta de 20 de ani, am inceput sa vad cu alti ochi hainele. Practic si vestimentatia mea s-a dezvoltat ca si mine, atunci cand eram copil gandeam in roz, in adolescenta facand ochi incercam toate posibilitatile si alegeam in general variantele simple, apoi lucrurile au inceput sa se aseze sa-mi iau in maini viata si sa incerc pe orice plan sa ma definesc. Si acum, chiar daca le las in urma, nu le-am uitat si le introduc din cand in cand in infatisarea mea. Nu cred in zicala ‘ am 40 de ani, dar ma simt si ma comport ca si cand as avea 15’ – nu, nu vreau asa ceva – vreau sa simt varsta pe care o am si sa-mi adaptez modul de viata, vestimentatia, obiceiurile la acesta varsta, evident, fara a uita ce drum am avut pana acum, iar daca ceva m-a marcat si mi-a ramas in minte sa-l introduc adaptat in ceea ce sunt eu acum. Asta se intampla si cu Converse-ii , imi plac, imi plac tare, dar nu le mai vad utilitatea zilnica asa ca din cand ii cand ii potrivesc la diverse tinute (doar de timp liber) ca sa-mi dea in primul rand liniste ca sunt cu mine si in al doilea rand aerul altfel – jucaus de care am nevoie uneori.
Si pentru ca am spus povestea, purtata pe multe carari sa apara si pozele cu modul in care imi place sa port acum tenisii.
Combinatie mea preferata este cea abordata la casatoria civila. Fusta de tul sau orice alt material, numai umflat sa fie, cu o bluza usor mulata. Maioul pe care l-am purtat atunci nu a fost cea ma fericita alegere.  Materialului se mula pe corp si imi strangea bustul si scotea in evidenta orice cuta a sutienului sau a pielii, dar am realizat asta in ultimul moment si nu aveam o alta optiune.

Pentru o seara de vara mi se pare confortabil sa-i potrivesc la un pantalon scurt la care sa adaug o geanta usor eleganta. Moon-ul cred ca e perfect pentru astfel de combinatii.

Iar pentru vremea de acum, atunci cand nu ploua, tot la fuste/rochii i-as purta si cum modelele de anul asta incep sa se asemene cu desuurile, m-am adaptat si am combinat o rochie furou cu geaca de piele, care e inca o piesa clasica ce ar trebui sa sada in orice garderoba. Pentru zilele mai friguroase indraznesc sa pun si o pereche de dresuri culoarea piciorului ceea ce nu e tocmai ok pentru ca nu sunt printesa dar, vremea ma impinge uneori la un asa compromis. Si ca tinuta sa nu fie monocroma am purtat geanta colorata semnata Simina Filat.